Dau roată subiectului de ceva vreme, gândindu-mă la cum aș putea formula articolul astfel încât să spun ce am de spus fără să pară că intenționat aduc osanale părții dure a acestui gen literar.
O carte bună te atrage și te ține prins în lumea ei prin mai multe lucruri. Temă, personaje, conflict, ritm, descrieri de peisaje ori dialog. Dialogul poate împinge acțiunea înainte, poate dezvălui secrete sau introduce noi mistere, poate ajuta la dezvoltarea personajelor sau la detensionarea unei scene. Un dialog bine construit poate salva o lume...
Săptămâna asta a fost îngrozitor de cald. Marți, 32 de grade, îmi venea să fac o piscină artizanală în curte și să zac acolo. Știu că n-ar trebui să mă vait că nu pot respira la 30 grade, când Bucureștiul fierbe la 40, dar cred că mi s-a adaptat organismul la alte valori. Pe seară, vorbesc cu o prietenă care...
I just finished reading the confessions of a man who's been my inspiration for the last 30 years. I'm talking about Rob Halford and his book called simply - Confess. That's gonna be one bloody subjective review, so bear with me.
Din câte am observat, sunt mai multe informații pe net legate de structura unui capitol (special capitolul 1) și mai puține despre scenele din care acel capitol este format. Sau despre o scenă oarecare. Așa că azi, urmează un text despre ce e o scenă și cam ce trebuie să conțină.
De ce e enervant: Este suprautilizată, lipsită de surprize și face ca eroul să pară ales la întâmplare, nu pe merit.
Fie că vrem sau nu, cu toții ne lovim de realități pe care sunt convinsă că în străfundul sufletului le știm, dar le ocolim așa cum tindem să ocolim și să ignorăm toate lucrurile care ne provoacă durere.