10 lucruri despre scris

Fie că vrem sau nu, cu toții ne lovim de realități pe care sunt convinsă că în străfundul sufletului le știm, dar le ocolim așa cum tindem să ocolim și să ignorăm toate lucrurile care ne provoacă durere.

Asta nu mă va opri însă din a înșira o listă cu 10 lucruri reale și dure cu care m-am confruntat personal în etape diferite ale vieții mele. Cred cu tărie că noi, oamenii maturi, suntem suficienți de inteligenți să înțelegem că e necesar să cunoaștem problemele și situațiile în care ne poate pune viața – prin muncă, relații, hobby-uri – și să luăm măsuri în consecință. Ascunderea capului în nisip și ignorarea adevărului nu rămâne decât un banc semi-amuzant cu struți.

Așadar:

1. Nu toată lumea va iubi ce scrii

Aș scrie lucrul ăsta pe o pânză albă cu litere uriașe, roșii, trasă de un planor înfășurat în instalație de brad, din care o voce baritonală să strige la megafon: nu e nimeni obligat să te placă!

Indiferent cât de mult efort depui, vor exista întotdeauna critici – am mari dubii legat de care e cea mai veche meserie pe pământ – și persoane care nu vor aprecia munca ta. Este imposibil să mulțumești pe toată lumea, iar asta va face parte din procesul de creație și din viața ta ca scriitor. For ever!

2. Rescrierea este inevitabilă

Primul draft nu e cel final. Rescrierea și editarea sunt esențiale pentru a îmbunătăți textul. Uneori vei fi nevoit să rescrii capitole întregi – mai ales capitolul 1, mai ales dacă ți-a luat mult timp să finalizezi lucrarea. Tu, cel de azi, nu mai ești cel de acum 3 ani când ai început să scrii la roman. Ai învățat lucruri noi, scrisul a devenit din ce în ce mai ușor. Uneori capitolul 1, comparativ cu ultimul, pare scris de altcineva. Ceea ce nu e departe de adevăr. Rescrie!

3. Inspirația nu este suficientă

Scrisul nu depinde doar de inspirație. Este nevoie de disciplină, de muncă constantă și de un program pe care să ți-l stabilești pentru tine. Dacă aștepți zilnic după muză, poți să aștepți și cu lunile. Ascultă la mine, o scenă scrisă prost într-o zi e mai bună decât nimic. Ești la nivelul la care numai tu știi ce ai scris acolo, nu te poate vedea ori judeca nimeni, în schimb, poți depăși cu o scenă proastă / un capitol prost blocajul acela care îți ține inspirația la distanță. Hei, oricum vei rescrie mai încolo 😊

4. Toți ne lovim de nesiguranță

E un cerc vicios. Pentru că nu putem să ne cunoaștem adevărata valoare, credem că avem nevoie de feedback. Ok, avem nevoie de feedback. Pe care îl căutăm între oameni asemenea nouă – alți scriitori. Numai că, odată ce acesta nu corespunde așteptărilor, ne transformăm ori în monștri egoiști, ori cădem în depresie. Despre ego-urile scriitorilor au scris suficienți scriitori. Despre faptul că cei mai aspri critici sunt exact cei care suferă cel mai tare de nesiguranță, ei bine, nu știu dacă s-a scris vreo carte, dar s-au scris texte pe bloguri. Dacă vrei și Vrei și VREI feedback, caută la oameni care nu te cunosc, care sunt simpli cititori. De asta beta-readers pot face minuni. Păcat că nu se obișnuiește și la noi mai des.

5. Succesul nu vine peste noapte

De câte ori mă apucam de o nouă carte, ori pur și simplu aveam o nouă idee – abandonată după câteva capitole – mă gândeam mereu la autorii de top care scriu în genul literar respectiv. Mă gândeam la ei așa cum sunt acum, milionari, cunoscuți la nivel internațional, cu tot timpul liber din lume să stea și să-și scrie următorul best-seller. Nimeni nu se gândește la Stephen King că era cam muritor de foame înainte de a vinde Carrie și nici nu a devenit multimilionar peste noapte. Răbdare, așadar. Și între răbdări, muncă.

6. Auto-promovarea este necesară

Prin orice metode crezi că o poți face mai bine. O pagină pe Facebook unde poți vorbi cu cititorii tăi, un canal pe YouTube ori altă platformă unde poți să-ți expui gândurile, lucrările, greșelile. Oamenii tind să creadă că dacă fac public dățile în care au dat chix, vor fi priviți cu ridicături de sprâncene. Pe mine un om care nu admite că a făcut greșeli mă sperie cu adevărat, pentru că mă întreb, despre ce altceva minte?

7. Blocajul scriitorului este real și inevitabil

Toți îl avem. Toți l-am depășit la moment dat. Încearcă să-ți dai seama de unde vine – oboseală fizică sau psihică, semne de răceală sau altă boală, un eveniment supărător care a fost sau stă să vină. Să zicem că auzi un zvon la muncă, că peste 2 luni, jumătate din departamentul tău va fi trimis în șomaj. Nu știi sigur, nu ai cum să afli dacă ești pe listă, rămâi doar cu gândul ăla care sapă ca un vierme în creier. Poți să-l îneci cu tequila, dar nu te sfătuiesc, aia cu scrie beat, editează treaz, nu e chiar așa cum pare.

8. Nu vei fi niciodată complet mulțumit de munca ta

N-am leac pentru asta. Probabil e ceva genetic. O avea legătură și cu nesiguranța și cu egoul și cu faptul că părinții te-au tocat la cap pe timpul școlii că nu ești la fel de bun ca Xulescu. Important e ca la un moment dat, preferabil mai repede decât mai târziu, să-ți iei inima în dinți și să te oprești. Din editat, din rescris, din reformulat. Mulțumim universului că nu toți scriitori sunt ca Patrick Rothfuss, că rămâneam fără cărți de citit.

9. Să scrii o carte bună din punct de vedere tehnic, nu îți garantează succesul

Regulile de scris ar trebui să nu se numească reguli, ci mai degrabă propuneri. Cred că am mai dezbătut subiectul. Literatura nu e matematică. Dacă ai aplicat formula corect, nu e neapărat sigur că vei și ajunge la finalul scontat. Toate acele reguli, formule, structuri și ce or mai fi ele, ajută să-ți clarifici anumite lucruri, dar scrisul e la bază despre simțuri. Dacă nu ajungi în mintea cititorului să-l faci să plângă, să râdă, să nu mai doarmă noaptea de frică... degeaba ai un arc de personaj ca la carte.

10. Nu toată lumea poate trăi din scris ce-i place

Realitatea este că puțini scriitori ajung să trăiască doar din scris. Serios. Nu doar în România, ci peste tot. Sigur că nimeni și nimic nu te împiedică să visezi cu ochii deschiși la ziua când îi vei trage un pumn în dinți șefului, vei părăsi biroul cu fruntea sus – și sânge pe degete, dar ce mai contează – și pentru tot restul vieții vei scrie ce-ți place din confortul căsuței tale de la poalele muntelui. Sau mal de mare. Sau penthouse. Habar n-am ce vrea fiecare – la mine e căsuța între brazi cu un râu mic ce șerpuiește prin livada din spate. În visul meu nu vin viituri, râul nu se umflă, nu-mi ia casa și cele cinci pisici.