Ce e o scenă și ce trebuie să conțină

Din câte am observat, sunt mai multe informații pe net legate de structura unui capitol (special capitolul 1) și mai puține despre scenele din care acel capitol este format. Sau despre o scenă oarecare. Așa că azi, urmează un text despre ce e o scenă și cam ce trebuie să conțină.

În primul rând, un capitol poate conține o singură scenă, scurtă sau lungă, nu contează atât timp cât ea livrează informații utile. La fel, numărul de scene într-un capitol e nelimitat. Sunt oameni care preferă să lucreze cu scene scurte, ori poate genul literar abordat o cere, alții care pot întinde o scenă pe multe pagini. Nu contează numărul de cuvinte.

Așadar, scena este o structură narativă în care acțiunea, dialogul și dezvoltarea personajelor se întâmplă într-un loc, la un anumit timp. Când locul sau timpul se schimbă, ai intrat în altă scenă.

De ce e important să delimităm scenele (de ex. eu folosesc *** între ele)? Pentru că la începutul fiecărei scene, e bine să menționăm următoarele:

1. Cine vorbește

Dacă romanul e scris la persoana I, nu mai trebuie menționat, că se subînțelege.

Dacă e scris la persoana a III-a limitată, primul nume menționat la începutul scenei va fi interpretat de cititor ca POV (punct de vedere) al personajului respectiv și va urmări scena prin ochii acelui personaj. Dacă schimbi POV al scenei după primele două paragrafe amețești cititorul.

Dacă e scris la persoana a III-a omniscient, teoretic tu, naratorul, poți sări de la un personaj la altul cum îți e voia, dar, la fel, atenție cum faci salturi prin capul personajelor să nu produci confuzii. În realitate, acest tip de scriere e mai delicat decât pare la prima vedere, dar nu face subiectul articolului de azi.

2. Unde vorbește

Acuma, tot scriu vorbește, dar poți crea scene fără dialog propriu zis – dialog intern sau descriere pot fi ele singure o scenă, la fel de bine cum poți avea o scenă numai din dialog.

Stabilirea locului la început de scenă ajută la eliminarea efectului de cameră albă sau goală (empty room). Stabilirea locului nu presupune neapărat descrierea acestuia, ci doar enunțarea. Descrierea, dacă e pentru prima dată când personajele ajung acolo sau dacă locul a suferit transformări de când au fost ultima dată acolo, se va face pe parcursul scenei sau cel puțin în al doilea paragraf. Acum vorbim de primul paragraf, primele fraze.

3. Ce face personajul

Intră, iese, plânge, râde, cântă, doarme, visează ori stă nemișcat.

4. Context

În funcție de ce vrei să transmiți în acea scenă, tot la început e bine să se stabilească tonul, atmosfera, gradul de tensiune.

Ex. Presupunem că cele două personaje au fost introduse cititorului mai devreme și nu au nevoie de descriere.

a. Andrei împinse ușa și intră în cafeneaua aglomerată. Marius găsise o masă izolată și îi rezervase și lui un loc pe scaun.

După care, inevitabil, cei doi încep o conversație și scena își urmează cursul.

Teoretic, e corect. Andrei intră primul și eu, ca cititor, mă aștept ca scena să fie scrisă prin ochii lui. Am plasat personajele la o masă într-o cafenea plină de lume, deci nu sunt în aer.

Dar scena e lipsită de orice emoție. Dacă nu e o continuare a scenei anterioare, în care știm cum se simt personajele, începutul acesteia are gust de rondele de orez expandat.

b. Andrei deschise ușa cu grijă și păși în cafeneaua în care aparent jumătate de cartier venise să piardă vremea. Ce bine că Marius sosise mai din timp și reușise să ocupe o masă izolată, cu două scaune, numai bună pentru ei.

Deja simțim o emoție acolo. Andrei fie nu suportă aglomerația în general, fie nu o suportă în acel moment. În funcție de restul poveștii, cititorul poate desluși exact sentimentele personajului. Îi e recunoscător lui Marius că a ajuns înainte și acum are loc pe scaun.

Nu se simte vreo tensiune între personaje, ca cititor, mă aștept ca această scenă să fie una în care cei doi împărtășesc informații. O scenă care va avansa povestea prin dialog și dezvăluire de noi indicii.

c. Andrei apucă zdravăn mânerul de crom și împinse ușa cafenelei până în perete, zeci de ochi întorcându-se și privind către el iritați. Scană încruntat încăperea și-l zări pe Marius refugiat la o masă izolată, geanta în care-și căra laptopul așezată pe celălalt scaun din dreapta lui.

Nu știu cine sunt Andrei și Marius, dar simt tensiune în aer, unul sigur va ridica vocea, va urma o scenă care va avansa povestea prin dialog, noi indicii și care supune personajele la un oarecare test, așadar avem și dezvoltare de personaj.

5. Conflictul

Tensiunea începe să crească pe măsură ce personajele înfruntă provocările pe care le-ai introdus în primul paragraf (maxim 2 paragrafe).

Tensiune și conflict se pot introduce în scenă și pe parcurs, nu e neapărat regulă să fie din prima propoziție. Depinde ce se dorește: crearea unui prim conflict între Andrei și Marius care până la acel punct erau cei mai buni prieteni. Sau reluarea unui conflict mai vechi între cei doi. Sau continuarea și amplificarea unui conflict recent.

În funcție de ce se dorește – nivel de tensiune – se alege și începutul scenei, mai lent, calm sau deja tensionat.

6. Punctul culminant

Punctul maxim al tensiunii. Conflictul atinge apogeul și necesită o soluționare. Este momentul în care ceva important e dezvăluit despre personaje sau despre intriga poveștii.

O atenție deosebită trebuie acordată caracteristicilor pe care le-ai atribuit personajelor până acum în carte. Andrei care abia a pășit în cafenea, deranjat de aglomerație, nu pare genul de om care, după aflarea unor informații greu de digerat, se apucă să facă scandal, dă cu paharele de pereți și se ia la bătaie. Andrei care a intrat dând cu ușa de perete, poate izbucni și poate crea scandal.

Dacă personajul cel blând se comportă neverosimil pentru caracterul lui, trebuie să aibă o explicație logică. Poate blândețea e de fațadă, nu e cine vrea să pară sau alt motiv. De care trebuie să ții cont de aici înainte în restul poveștii și mai devreme sau mai târziu să vii cu explicații de ce a acționat diferit de cum se comportă în rest.

7. Rezolvarea (închiderea scenei)

Conflictul poate fi soluționat, ori îl poți complica și mai mult. Închiderea scenei, ca și închiderea de capitol, trebuie să lase cititorul curios în continuare. Dacă închizi complet un conflict, în aceeași scenă, trebuie să începi altul.

Dacă scena următoare implică cel puțin unul din personajele de dinainte, trebuie avut grijă la tranziția între ele.

Ex.

Îl luăm pe Andrei cel calm și care se bucura că are scaun să stea jos. Marius îi spune că i-a văzut partenera la braț cu altul prin mall. Fără alte detalii, dar lui i se păruse suspect și consideră că Andrei ar trebui să fie pus în temă. Andrei reacționează în funcție de cum vrei să fie personajul: se enervează pentru că și el o bănuia de ceva, refuză să creadă, pică în depresie că e a 3-a parteneră care-l înșală, habar n-am, ceva face la punctul culminant, apoi cei doi pleacă din cafenea împreună sau separat.

Încheierea scenei trebuie să stabilească conflictul interior al lui Andrei. Modul în care pleacă de la întâlnire influențează scena viitoare.

8. Scena următoare

a. Poate urmări același personaj. Se schimbă decorul, ora, ziua pe care trebuie să le amintești.

Andrei, abătut, nervos ori circumspect își confruntă partenera. Sau decide să nu spună nimic și scena următoare dintre el și parteneră se axează mai mult pe conflictul lui interior. Ar vrea să spună ceva, dar nu poate. Și astfel ai un conflict al scenei interior, nu exterior ca în dialogul din cafenea + dezvoltare de personaj, că trage niște concluzii despre el.

b. Poate urmări pe Marius. Care își mințise prietenul sau nu spusese tot. Scena are rol de a lămuri cititorul, de a dezvolta personajul Marius și a complica conflictul.

c. Poate urmări alt personaj. Pe partenera lui care devine personaj principal al scenei, cu POV al ei, urmând a dezvălui cititorului cu cine se plimba la braț. Poate era un frate, un văr de care Andrei nu știe încă, ori poate chiar femeia îl înșală.

Scena are rol de a lămuri cititorul și de a introduce un nou conflict care va urma în scena 3 ori 4.

De urmărit

Tranziția logică dintre scene. După o acțiune din scena 1, personajele trebuie să aibă timp să se gândească, să evalueze și să ia decizii în scena următoare dedicată lor (ține cont mereu de POV al scenei).

Consecințele acțiunii din scena anterioară. Fără consecințe, nu există dezvoltare de personaj.

Menținerea tensiunii până se rezolvă complet conflictul. Dacă am introdus conflict și am ridicat întrebări în scena 1, următoarea scenă dedicată acelor personaje trebuie să răspundă parțial sau total la întrebări. Altfel povestea nu avansează.

Evită

Scene inutile care nu dezvoltă intriga, personajele și încetinesc ritmul.

Lipsa conflictului. Orice, cât de mic trebuie să influențeze personajul într-un fel.

Tranziții forțate. Dacă nu există tranziție logică sau emoțională, nu poți menține interesul cititorului.

Spor la scris!