Genuri literare și numărul de cuvinte
Un lucru pe care personal l-am înțeles greu este cel legat de lungimea totală a manuscrisului. Nu care sunt standardele, pe acelea le găsești la o simplă căutare pe Google, am făcut și eu o listă mai jos, pentru mai multe detalii puteți intra pe link-urile de la finalul articolului.
Când
scriam, nu mă gândeam la poveste în sine, ci la faptul că trebuie să
ating X nr. de cuvinte pentru genul literar respectiv. Dacă era proză
scurtă, trebuia să respect X nr. de cuvinte, dacă era roman SF, alt
număr și tot așa. Îmi scăpa din vedere ce era mai important.
O
poveste bună nu e cea care spune în 100 de mii de cuvinte ce ar putea
să spună în 30 de mii. E cea care în 100 de mii de cuvinte are
suficiente lucruri de spus.
Am cumpărat anul trecut un roman fantasy. Nu dau nume că nu judec pe nimeni aici și tot ce scriu sunt păreri personale. Romanul are puțin peste 500 pagini, din ochi estimând pe la 250-270 de mii de cuvinte. Mi-a plouat în gură când l-am cumpărat, am mai scris, îmi plac cărțile groase. N-am trecut de capitolul 3. N-am putut. La fiecare al doilea paragraf erau băgate cuvinte, explicații în plus, repetat ce se mai spusese cu o pagină înainte, introduse forțat linii de dialog total inutile, totul pentru a părea mai mult text.
Aș citi cartea până la final doar dacă aș fi exilată pe o insulă pustie, fără opțiunea de a-mi alege eu ce carte vreau să iau cu mine. De fapt, nu. Nici atunci n-aș citi-o, mi-aș scrie singură propria carte.
La capătul celălalt, am citit o cărțulie (tot din genul fantasy) în câteva ore, o după amiază de duminică (puțin peste 200 pagini, font mai mare de 12, poate-poate 50 mii de cuvinte, greu de estimat). N-am avut timp să cunosc personajul principal, nici să empatizez cu el în vreun fel. Totul era o goană nebună, se petreceau evenimente unul după altul și eu ar fi trebuit să țin cu ăla, cu personajul, să mă tem pentru el, să am emoții. N-am reușit, pentru că în afară de o caracterizare fizică în fugă, nu mi-a fost prezentat cine era și ce-și dorea de la viață, ce motivații îl mânau de colo-colo. Personajul nu dirija acțiunea, el era luat de val și răspundea la acțiunile exterioare.
În
ambele cazuri editarea era minunată doar că lipsea cu desăvârșire. Nu
corectura gramaticală, aia se făcuse. Editarea de structură, de limbaj,
narativă.
Câteva cuvinte pentru cei la început de drum în scrierea creativă.
1. Primele scrieri vor fi groaznice. Și e perfect normal să fie așa. E o meserie nouă pe care încă nu știi de unde să o apuci. Pune-le într-un folder undeva ca să ai de ce râde ani mai târziu.
2. Scriitorii care scriu un bestseller de la prima lansare. Aia nu e prima lucrare scrisă. Aia e doar prima care vede lumina tiparului. Cartea aia din magazin nu e primul draft, poate fi al 20-lea. Dincolo de geniul autorului sunt oamenii pe care nu-i vedem (alfa+beta readers + editori). Nu poți compara manuscrisul din calculatorul tău cu cartea din magazin și să te lași de scris că tu nu vei ajunge acolo never-ever.
3. Nu te grăbi să publici. Am trecut prin asta. Cu toate emoțiile, nerăbdarea și entuziasmul aferent. Dacă povestea nu e bine scrisă și editată, îți poți face mai mult rău decât bine. Cine cumpără o carte slabă cu numele tău pe copertă, cu greu o va cumpăra pe a doua pentru că te-a etichetat deja ca autor slab. Ceea ce poți să nu fii, dar te-ai grăbit. Concurența e mult mai mare decât îți imaginezi, chiar și la noi în țară. Dacă tinzi spre traducere și publicare pe piața anglofonă, grăbește-te și mai lent. Concurența e absolut năucitoare.
4. Nu tot ce scrii trebuie publicat. Nici măcar pe wattpad sau alte platforme de gen. Am zeci de povești începute care nu vor pleca niciodată de pe hard. Sunt teste. Sunt experiențe. Am poezii, romane polițiste și de dragoste, povești horror, SF și fantasy, de la câteva pagini scrise până la peste 30 de mii de cuvinte. Nu sunt decât exerciții pentru a vedea dacă sunt capabilă să scriu într-un anume gen literar (aparent romance nu-i pentru mine oricât m-aș strădui).
"Ești sinistră și moartea pasiunii în scris" sunt doar două din părerile extrem de sincere ale celor apropiați mie. Îi cred pe cuvânt. De ce aș insista pe teritorii unde nu mă simt confortabil să scriu?
5. Nu te lăsa dominat. Am scris sub influența unor autori care m-au impresionat la momentul acela. Mi se părea că dacă aș atinge acel nivel de scriitură, se va deschide cerul și voi fi capabilă să scriu următorul roman al secolului. Oamenii ăia au ajuns acolo tocmai pentru că și-au găsit propriul stil original și unic. Să scrii imitându-l pe Terry Pratchett e ca și cum ai picta în stilul lui Van Gogh. Nu poți păcăli pe nimeni că ăla e stilul tău propriu. De ce să fii o copie?
6. Ignoră bâzâiala negativă de pe social media. E esențial. S-a scris pe toate temele posibile. Cineva spunea că "s-a scris tot". Da, dar nu cu cuvintele tale, nu din unghiul în care ai abordat tu subiectul. Acum niște ani în urmă, am postat pe un grup pe FB o idee pentru un viitor roman. Cineva a venit repede cu comentariul "aaa, am citit asta. Nu e nimic nou". Trebuia să fi ignorat persoana care nu voia decât să-și sublinieze propriul ego. În schimb, am renunțat la a scrie povestea. Stă și acum în folderul cu cele începute și neterminate.
Sunt importante și regulile de scriere, dar și o atitudine corectă vizavi de tine și lumea exterioară atunci când te apuci de scris.
Listă cu numărul de cuvinte estimat pe gen literar:
Fantasy: 27,000 - 318,000
Ficțiune istorică: 6,000 - 223,000
Horror: 19,000 - 377,000
SF: 11,000 - 377,000
Acțiune/aventură: 16,000 - 299,000
Women's fiction: 6,000 - 163,000
Mister/thriller/suspans: 14,000 - 196,000
Romance: 19,000 - 194,000
Roman polițist: 24,000 - 180,000
Ficțiune religioasă: 13,000 - 161,000
Literatură erotică: 5,000 - 157,000
Nuvelă - 10,000 - 40,000
Novelette (povestire) - 7,500 - 17,000
Flash fiction: 1-1,000
Romane YA - 40,000 - 80,000
Pentru copii între 8 și 12 ani - 20,000 - 50,000
Pentru copii între 6 și 8 ani - 1,000 - 10,000
Surse