Lasă sabia jos și ascultă: fantasy-ul tău poate mai mult
1. Profeția despre Cel ales
De ce e enervant: Este suprautilizată, lipsită de surprize și face ca eroul să pară ales la întâmplare, nu pe merit.
Twist: Profeția e falsă, de fapt e o capcană întinsă de personajul negativ să abată atenția de la adevăratul erou.
2. Personajul negativ care explică și explică și dă toate detaliile despre ce are de gând să facă (altfel descris ca inteligent în poveste)
De ce e enervant: E o tragere de timp pentru ca eroul să se dezmeticească din bătaie, să ajungă ajutoarele, să întindă mai bine mâna să ajungă la armă.
Twist: Detaliile planului sunt numai minciuni și eroii sunt duși pe piste false.
Asta îmi amintește de altceva care mă enervează pe mine cumplit.
Scena în care eroul nu ajunge să apuce sabia, cheia, butonul, pistolul și întinde mâna și întinde și iar întinde și în final ajunge. Cum? I-au crescut degetele doi centimetri brusc? Ai încercat să iei ceva de sub pat și să nu ajungi? Sau de pe după mobilă? Nu ajungi! Ever. Și când ajungi cu vârful degetelor, nu faci decât să împingi obiectul mai departe, nu să-l apuci. Că nu ai gheare ca pisica.
3. Ăla rău care nu moare niciodată complet
Sau eroul care după nșpe încercări și bătăi și suferințe are șansa să-i ia capul nemernicului dar alege doar să-i tragă un pumn în gură (un glonț în umăr, o săgeată în picior) după care se întoarce cu spatele la el (devine și surd dintr-odată) pentru că are ceva important de vorbit cu membrii echipei și cu iubirea vieții care nici nu trebuiau să fie prezenți acolo. Dar i-a adus autorul că altfel nu mai ieșea scena.
De ce e enervant: îl face pe erou să pară tâmpit și tu să începi să ții cu partea adversă. Dacă e final de poveste, e o soluție proastă pentru a da de înțeles că va mai urma un nou volum - ultimul cadru de film sau ultimul paragraf de carte descrie cum ăla rău deschide un ochi sau clipește sau respiră. S-a folosit de atâtea ori acest timp de final cu suspans că au stors tot suspansul din el. Gata. E suficient.
N-am twist pentru asta. Dacă e vorba de luptă pe viață și pe moarte, nu există altă variantă. Unul din doi trebuie să moară. Iar dacă ai de gând să-l aduci înapoi pe ăla mort, ar fi bine să fie extrem de bine gândit cum, în niciun caz am găsit mașina timpului și am schimbat soarta.
Mai e varianta când eroul are o criză de moralitate și decide să nu-l ucidă – cu toate că a jurat pe stele că ăsta e scopul lui în viață și în carte și noi l-am crezut că vorbește serios – că dacă ucide înseamnă că devine și el rău ca ăla. Pentru mine, e un final la fel de enervant și nesatisfăcător.
4. Grupul de aventurieri format din tipologii standard
De ce e enervant: Nu există surprize sau inovații în dinamica războinic-mag-hoț-bard. Am citit și am văzut suficiente cărți/filme în care tipologiile sunt respectate cu sfințenie. Devine plictisitor când știi deja cum se va comporta fiecare personaj.
Twist: un războinic care urăște violența, un hoț moralist, un bard tăcut și filosof, un mag care preferă să rezolve lucruri fără magie atunci când poate. Poate nu fiecare tipologie din grup să fie schimbată, dar chiar și un singur personaj dacă se abate de la reguli devine dintr-o dată interesant pentru că strică șablonul.
5. Magul bătrân-bătrân, înțelept nevoie mare, abia se mai ține pe picioare și fără toiagul fermecat sau globul de cristal e total neputincios.
De ce e enervant: Te aștepți de la el să salveze scena în momente cheie, când eroul e depășit de situație. Și să fii mulțumit dacă magul cade frânt de oboseală după asemenea efort. Adică, din toate poțiunile alea ale lui nu știe să facă una care să-i dea puțină vigoare pe termen scurt? Există ceaiuri energizante la plafar, ăla chiar nu găsește să fiarbă niște frunze, ceva, în tot regatul? Nu poate avea prin buzunarele mantiei o pulbere s-o tragă rapid pe nas?
Twist: Magul știe să țină o sabie în mână și mai și poate lupta cu ea. Înainte de a chema în ajutor spiritele, natura, zeii, să dea și el doi pumni și trei lovituri de sabie în dușman.
Că veni vorba de arme medievale.
De ce mereu e sabie?
Eroul poate avea topor, bardă (topor cu 2 tăișuri), suliță, fălcată, măciucă, seceră, buzdugan, pumnal, halebardă, coasă modificată, karabela (sabie curbată, est-europeană), crozier (toiag religios) și multe altele. Să nu mai spun de arme neconvenționale, unice, imaginare, combinații pe care le poți crea și denumi.
6. Marea bătălie rezolvă totul
De ce e enervant: E rupt complet de realitate. Marea bătălie pune capăt conflictului armat. Dar deficitul economic, lipsa forței de muncă, tulburări sociale, golul creat la conducere?
Twist: Nu știu dacă i-aș spune chiar twist, dar după ce binili a învins, lumea a ieșit bucuroasă pe străzi și a aruncat cu flori în eroii câștigători (da, vezi să nu, de unde flori?) ar mai merita povestea câteva rânduri chiar dacă pare că umbrește victoria. Câteva rânduri în care să se amintească că primejdia mare a trecut iar de acum se pune osul la treabă pentru reconstrucție. Fără a fi nevoie să scrii 3 capitole despre cum exact se face asta, de unde se mai strâng bani și forță de muncă, ce platformă program are și ce legi dă noua conducere.