Mitologii celtice și românești

Cea mai mare parte a mitologiei celtice aparține popoarelor celtice insulare (galii din Irlanda și Scoția, britanicii celtici din vestul Marii Britanii și Bretaniei). Cele șase regiuni considerate țări celtice în zilele noastre sunt Bretania (Breizh), Cornwall (Kernow), Irlanda (Éire), Insula Man (Mannin sau Ellan Vannin), Scoția (Alba) și Țara Galilor (Cymru).

Sursa foto: https://decolonialatlas.wordpress.com/2015/03/23/the-celtic-nations/

Noi avem iele și zmei, solomonari și Muma Pădurii, strigoi, moroi și căpcăuni.

Ei au Banshee (Bean Sidhe), Cat Sí (Fairy Cat) și Cú Sí (Fairy Hound), Changeable, Goblin and Clurichaun, Merrow, The irish mermaid, Púca or Pooka și Tuatha Dé Danan.

Uneori le găsim corespondent dintr-o limbă în alta, alteori, traducerea termenilor (ai noștri și ai lor, în egală măsură) face o defavoare personajului.

Termenul de fae l-am văzut tradus și drept zână, care, în anumite cazuri poate fi corect, în altele nu. Fae include diverse tipuri de spirite și ființe magice, fiecare cu trăsături distincte și comportamente variate.

Zâna românească e legată de tradițiile românești. De obicei, e binevoitoare, protectoare a naturii și a oamenilor, având trăsături mai asemănătoare cu spiritele feminine binevoitoare.

Fae pot fi ambivalente sau chiar periculoase. Ele pot fi jucăușe și capricioase, iar relațiile lor cu oamenii sunt imprevizibile. Uneori oferă daruri, alteori se răzbună pe cei care le încalcă teritoriul.

Zânele sunt de obicei ființe bune, care oferă ajutor și protecție, dar pot deveni și răzbunătoare dacă sunt insultate sau provocate. Acestea sunt deseori descrise ca fiind înțelepte și aducătoare de bine.

Fae pot lua multe forme, nu doar cea umanoidă. Unele pot apărea ca lumini, animale sau alte entități ciudate, având adesea aspecte specifice fiecărui tărâm fae (de exemplu cu urechi ascuțite sau aripi).

Zâna e descrisă de obicei ca o tânără frumoasă, cu trăsături fermecătoare, adesea îmbrăcată în straie vaporoase. Poate avea aripi, dar acest lucru nu este o trăsătură definitorie în tradiția românească.

Sursa foto: https://www.playspellsource.com/wiki/Fae

Fae sunt ființe legate în mod inseparabil de natură, protejând pădurile, râurile și alte locuri sălbatice. Sunt adesea văzute ca păzitori ai echilibrului natural, dar acest echilibru poate include și partea întunecată și periculoasă a naturii.

Zânele românești sunt protectoare ale anumitor locuri precum fântânile, pădurile sau munții. Ele au o aură mai mistică și intervin rar în lumea oamenilor.

Fae au puteri variate, de la control asupra vremii și plantelor până la capacitatea de a controla mințile oamenilor sau de a preschimba realitatea. Puterea lor este adesea legată de jurăminte și reguli stricte.

Zânele au puteri vindecătoare și sunt capabile de a acorda daruri, cum ar fi frumusețea, norocul sau abilitatea de a înțelege limbajul animalelor. De asemenea, ele pot influența natura, dar într-o manieră mai puțin extremă decât fae.

Lumea fae este un tărâm paralel cu al nostru, cunoscut drept the otherworld – lumea cealaltă, unde timpul și spațiul funcționează diferit. Este un loc plin de magie, dar și de pericole.

Zânele din folclorul românesc nu sunt neapărat legate de un tărâm specific, ci trăiesc în locuri ascunse, cum ar fi poienițele, fântânile sau pădurile, fără un accent atât de puternic pe conceptul de tărâm paralel.

Câteva cuvinte despre ai lor, că pe ai noștri presupun că se știe ce sunt.

Tuatha Dé Danan e un grup mitologic din folclorul irlandez, considerat o rasă de zei sau entități divine. Tuatha Dé Danan se traduce ca Oamenii zeiței Danu sau Poporul lui Danu, ceea ce sugerează o legătură strânsă cu fertilitatea și natura. Se crede că au venit în Irlanda dintr-o altă lume, prin magie. Considerați cei mai vechi locuitori ai Irlandei, înainte de sosirea celților, sunt adesea asociați culturii pre-creștine a insulei. Printre zei avem:

Dagda: zeul bogăției, fertilității și al agriculturii, adesea reprezentat ca un bărbat masiv cu o clepsidră magică.

Brigid: zeița inspirației, poeziei, artei și focului, asociată cu primăvara și fertilitatea.

Sursa foto: https://theater-of-the-arts.fandom.com/wiki/Brigid?file=Goddess-brigid.jpg

Lugh: zeul măiestriei, al războiului și al luminii, recunoscut pentru abilitățile sale diverse.

Morrigan: zeița războiului și a morții, adesea asociată cu profețiile și transformările.

Druizii erau considerați preoți și intermediari între zei și oameni. Ei conduceau ritualuri religioase, sacrificii și ceremoniile importante. Aveau rol în educație și politică. Termenul druid este azi asociat cu magia și înțelepciunea.

Las în comentarii link către una din prelegerile lui Ronald Hutton, profesor la Universitatea din Bristol, unul din pasionații de istorie și folclor britanic, cât și de păgânism modern. Clipul de mai jos e dedicat druizilor moderni, temă care m-a luat prin surprindere, fiind convinsă că epoca lor e de mult doar oale și ulcele.

Banshee (Bean Sidhe – femeia zână) este un spirit feminin, cunoscut pentru strigătul său prevestitor de moarte. Apare pentru a anunța moartea unei persoane, nu a celui care o aude. Strâns legată de vechile familii irlandeze, vocea acestui spirit sau gardian, un plâns melodios sau un țipăt strident, este un semn că un suflet va părăsi lumea. Nu este un spirit rău, ci mai degrabă un mesager al sorții/morții. Uneori a fost confundată cu o fantomă, dar nu e.

Cat Sí (fairy cat – zâna pisică) și Cú Sí (fairy hound – zâna copoi) suntcreaturi cu dimensiuni mai mari decât a animalelor din denumire – pisica e cât un câine mare, copoiul cât un taur. Au cozi lungi, curbe și pot avea blană neagră, verde închis sau albă cu urechi roșii. Fac parte din mitologia scoțiană și irlandeză și sunt mai puțin cunoscute. Unele legende spun că pisica merge în patru labe doar în preajma oamenilor, altfel merg pe două. Unii spun că ar fi mai degrabă o vrăjitoare decât o zână, pentru că poate lua și formă umană la nevoie.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Cat-s%C3%ACth

În Cat Sí nu poți avea încredere (lol, e pisică). Considerată malefică, ea putea fura sufletele celor care nu ajunseseră încă pe tărâmul morților, astfel că la înmormântarea persoanei decedate se jucau jocuri, se țineau lupte, oamenii cântau, dansau și spuneau ghicitori pentru a o distrage.

Oricum ar fi... mi se pare subiect interesant pentru un roman fantasy. Asta ca să mai lăsăm elfii și orcii în pace.

Dullahan este un spirit care apare drept un călăreț fără cap călare pe un cal negru ori ca vizitiu ce mână o căruță cu cai din cimitire. Ființă întunecată, supărată, îmbufnată, aprigă sau răutăcioasă, asociată cu moartea, se spune că își folosește capul drept lanternă pentru a-și călăuzi drumul și a scana localitatea după următoarea persoană care va muri. Anunță moartea cu un strigăt sau printr-o apariție, iar cei care îl întâlnesc sunt sortiți morții. Unii cred că Dullahan este spiritul întruchipat al zeului celtic Crom Dubh.

Selkies sunt creaturi mitologice care se pot transforma din focă în om (își leapădă pielea de focă). Povestirile cu selkies explorează teme de dragoste, pierdere și dorință, fiind cunoscuți pentru frumusețea lor. Dacă cineva reușește să le ascundă pielea, sunt obligați să rămână în lumea umană și să formeze legături cu oamenii, dar, de obicei, se vor întoarce în mare, odată ce își recuperează pielea.

Aisling este un spirit malefic care poate lua forma unei femei frumoase, dar care are intenții rele. Aisling reprezintă iluzia și seducția care pot conduce la pierdere și suferință.

Fomorian sunt o rasă de creaturi monstruoase cu aspect grotesc și malefic. Aceștia erau adversarii Tuatha Dé Danan, asociați cu haosul și întunericul. Fomorian sunt considerați simboluri ale forțelor distructive.

Pooka este un spirit capricios care poate lua diverse forme: cal, iepure, țap. Deși nu este întotdeauna malefic, Pooka poate provoca haos și confuzie. Este cunoscut pentru natura sa jucăușă, dar poate deveni și periculos dacă îl enervezi sau nu ții cont de regulile lui.

Pentru fiecare din aceste creaturi, plus cele pe care nu le-am menționat aici, se pot găsi informații suplimentare pe net.

Ca să nu sară cineva în sus că promovez mitologia altora și pe a noastră nu, de ce nu am putea împleti cele două zone de folclor pentru a crea ceva unic? De ce nu o poveste imposibilă de dragoste între ielele noastre legate de o pajiște (sau un anume râu) și un flăcău focă rătăcit (sau vândut ca sclav) pe aici pe la noi?

Flăcăul ăla la început își va dori să-și găsească pielea și să fugă în apele reci ale mării, când râul nu-i va mai fi de ajuns. Dar până la finalul poveștii, va mai vrea, când asta presupune să renunțe la frumoasa frumoaselor? Iaca ditai conflictul interior pt poveste.

De ce să nu avem o Cat Sí ca pisică a unui solomonar? Poate a salvat-o într-una din drumețiile lui și a luat-o acasă, prea târziu realizând ce a salvat. O mai poate ucide acum când s-a atașat de ea ca de o fiică, chiar dacă știe că se hrănește cu sufletele morților?

Poate sunt doar eu, dar mie tare-mi place să încalc peste granițe și să combin chestii și pe baza unor teme vechi de când lumea să vin cu personaje diferite, cu situații pe care cititorii să nu le fi întâlnit în altă parte.