Nopți în Limehouse - fragment
Extras din
Tatăl lui Yoto
..............
Tai Ling era o pasăre ciudată. Nu imoral, căci, pentru a fi imoral, trebuie mai întâi să aderi la vreo morală convențională. Tai Ling n-o făcea. Nu poți face rău până nu ai făcut mai întâi bine. Tai Ling nu făcuse bine. Era pur și simplu amoral. Bine și rău erau cuvinte pe care nu le înțelegea. Era îndrăgostit de viață, de cântec, de vin, de căldură și de frumusețea copilelor. Lumea era pentru el, ca și pentru Marigold, un popas într-o călătorie unde te poți bucura de o plăcere leneșă în timp ce alții presară calea cu veselie și trandafiri. Nu cunoștea decât două categorii de oameni – cei veseli și cei proști. Problemele acestei vieți și ale celei viitoare treceau pe lângă el. Nu întorcea niciodată spatele vreunei plăceri și nu refuza nicio invitație la ospăț.
...............
— Tai Ling, nu spui adevărul!
Tai Ling sări în picioare, iar mâna îi zbură la brâul pantalonilor de bumbac și se întoarse strângând un kreese [1].
— Tai Ling, repetă vocea, tot în chineză, eu spun că minți. Eu sunt tatăl pruncului micuței Malligold!
În acea clipă, s-ar fi putut întâmpla orice, dacă doi chelneri în cămăși cu mâneci suflecate nu s-ar fi strecurat cu iscusință între pretendenți, înșfăcându-le încheieturile. Chipul lui Tai Ling era cuprins de atâta emoție primitivă cât se poate vedea pe o față orientală. Dar furia îi păli când o altă voce se auzi de după perdeaua de mărgele din spatele micului grup.
— Tai Ling, Wing Foo, amândoi nu spuneți adevărul. Căci Malligold mi-a spus chiar în astă-seară că pruncul e al meu!
Și cel de-al treilea pretendent își împinse chipul pătimaș prin perdea și se strecură printre ei.
— Eu, strigă el, cu mâinile bătându-se nervos pe piept, eu – eu sunt tatăl copilului lui Malligold!
Privirile celor trei se întâlniră ca niște lame învelite în catifea. Pentru o clipă, tragedia pluti în aer. Cuțitele erau încă strânse în pumni.
[1] Kreese (kris sau keris) – pumnal javanez asimetric, faimos pentru lama ondulată și modelul distinct (pamor) obținut prin laminarea straturilor de fier cu nichel. Armă de bază în artele marțiale pencak silat, are o profundă încărcătură ritualică și simbolică în cultura indoneziană, fiind piesa centrală a numeroase legende și ceremonii sacre, în special în provincia indoneziană, Java Centrală (n.tr.).