The hero`s journey (călătoria eroului) sau cum să dezvolți gradual un personaj care trece de la o existență obscură la statutul de erou sau legendă

Una din cele mai întâlnite și îndrăgite teme din literatura fantasy, povestea individului banal al cărui nume ajunge în final pe buzele tuturor, atrage în aceeași măsură și scriitori și cititori. Tolkien și al lui Frodo rămân punct de referință, cu toate că mai des am văzut dat exemplul lui Luke Skywalker (Star Wars). Harry Potter, Rand al'Thor (Roata timpului), Kvothe (Numele vântului) sunt alte personaje care se încadrează în același tipar, chiar dacă romanele sunt scrise în stiluri și structuri diferite. Kaladin din The stormlight archive intră și el în tiparul eroului, dar pentru că structura seriei lui Brandon Sanderson e extrem de complexă și Kaladin nu e singurul din serie care urmărește traseul eroului, îl las deoparte. 

În 1949, Joseph Campbell, scriitor american, publica The Hero with a Thousand Faces (Eroul cu o mie de chipuri), carte în care discuta teoria sa despre structura mitologică a călătoriei eroului arhetipal găsită în miturile lumii (un monomyth – mono-mit). Bazându-se pe structura în 3 părți, el a dezvoltat 17 etape prin care trece un erou de la chemarea la aventură până la întoarcerea sa transformată. (denumirile în original le găsiți pe Wikipedia - https://en.wikipedia.org/wiki/Hero%27s_journey)

Conceptul de mono-mit rămâne popular în studiile literare americane și în ghidurile de scriere de prin 1970. Christopher Vogler, producător și scriitor de film de la Hollywood, creează un document de șapte pagini intitulat A Practical Guide to The Hero with a Thousand Faces, bazat pe cartea lui Campbell.

În 1977 apărea primul film din seria Star Wars, clasic exemplu al temei discutate azi, clasificat drept mono-mit aproape de îndată ce a apărut.

În 2007, Vogler transformă fițuica scrisă în 1970 în cartea The Writer's Journey: Mythic Structure for Writers, netradusă în română, ziceți merci dacă găsiți pe undeva varianta în engleză. În loc de 17 etape, așa cum apăreau în cartea lui Campbell, Vogler propune 12 etape. În plus, cartea tratează 8 arhetipuri de personaje: hero – eroul, mentor – mentorul, threshold guardian – gardianul pragului (?), herald – vestitorul, shapeshifter – cel care își schimbă forma, shadow – umbra, ally – aliatul și trickster – poznașul. Traducerile îmi aparțin și nu aș băga mâna în foc că sunt cele utilizate în mod curent în cadrul cursurilor de scriere în limba română. Dacă aveți cuvintele potrivite, chiar vă rog să faceți ajustările necesare.

E o adaptare modernă a structurii mitului eroului care elimină pasajele controversate și criticate din lucrarea lui Campbell, totodată schema pe care s-au construit zeci de romane și scenarii de film de aventură.

Joseph Campbell – 17 etape

I. Plecarea

1. Chemarea la aventură

2. Refuzul chemării

3. Ajutor supranatural

4. Trecerea primului prag

5. Pântecul balenei

II. Inițierea

6. Drumul încercărilor

7. Întâlnirea zeiței

8. Femeia ca ispită

9. Împăcarea cu tatăl

10. Apoteoza

11. Ultima binecuvântare

III. Întoarcerea

12. Refuzul întoarcerii

13. Zborul magic

14. Salvarea din neant

15. Trecerea pragului de întoarcere

16. Stăpânul celor două lumi

17. Libertatea de a trăi

Christopher Vogler – 12 etape

1. Lumea obișnuită: vedem eroul în viața de zi cu zi

2. Chemarea la aventură: apare incidentul inițial care declanșează povestea

3. Refuzul chemării: eroul ezită din diferite motive

4. Întâlnirea cu mentorul: eroul primește resursele, cunoștințele și încrederea necesare pentru a începe aventura

5. Trecerea primului prag: eroul se angajează în aventura propriu-zisă

6. Teste, aliați și dușmani: momentul în care se explorează universul poveștii, apar primele încercări, prieteni și dușmani

7. Apropierea de peștera interioară: ne apropiem de centrul poveștii

8. Calvarul: eroul înfruntă cea mai mare provocare de până acum și experimentează simbolic moartea și renașterea reprezentând, de obicei, cele mai profunde temeri sau cei mai nemiloși dușmani. Este momentul de încercare emoțională, fizică sau psihologică intensă care împinge eroul la limită.

9. Recompensa: eroul trăiește consecințele evenimentului anterior

10. Drumul înapoi: eroul se întoarce în lumea de unde a plecat sau continuă spre o altă destinație finală

11. Învierea: această fază implică o moarte și o renaștere, la propriu ori simbolică, în care eroul trebuie să facă față unei ultime provocări. Toate lecțiile învățate și dezvoltarea personajului de-a lungul călătoriei se adună în acest punct. Eroul poate confrunta o bătălie finală cu cel mai mare dușman al său sau o luptă internă, în care trebuie să împace cine a fost cu cine a devenit. Este un moment critic în care eroul testează tot ce a învățat, după care el se schimbă pentru totdeauna, lepădându-și vechea identitate.

12. Întoarcerea cu elixirul: El aduce înapoi înțelepciune, putere sau o nouă perspectivă – ceva care poate fi de folos lumii, întoarcerea la viața de zi cu zi marchează finalizarea călătoriei sale.

La prima vedere, poate părea strict, limitativ folosirea unei structuri fixe în conceperea unui roman. Fiecărei etape i se pot aduce modificări, adăugiri, răsturnări de situații, în principiu în aceasta constând diferențierea poveștilor. Pornind chiar de la construcția de bază a eroului – cine e, de unde vine, ce personalitate are, ce trecut, ce nevoi și dorințe și temeri, puncte forte și slabe – poți construi un roman unic, cu vocea ta, în stilul tău.Structurile de genul acesta nu sunt obligatorii. E la atitudinea fiecăruia dacă vrea să se folosească de astfel de elemente ajutătoare sau nu.