Tipuri de războaie în romanele de ficțiune. Războiul împotriva forțelor malefice

Prin forță malefică, de obicei, înțeleg un tiran, o armată de monștri, o entitate întunecată sau chiar zeități malefice.

În continuare voi evita să aduc în discuție prea mult personajele, chiar dacă acestea, cum am mai spus în alte articole, țin frâiele întregului roman.

Cum îl abordezi

Concentrează-te pe de o parte pe motivul forței malefice. Poate că forțele întunecate nu doresc doar distrugere, ci au o motivație mai profundă – cum ar fi dorința de a restabili echilibrul în acel univers sau dorința de a răzbuna o nedreptate veche.

În opoziție, în funcție de motivațiile personajelor negative, vei stabili tactica de abordare a situației din partea personajelor pozitive. Poți negocia cu ei printre bătălii? Încerci negocierea. Au ieșit prost negocierile sau au existat trădători care au dus la escaladarea conflictului? Lupți mai departe.

Lucrurile pot sta și altfel. Ai o armată de fantome, de morți vii, de creaturi din spațiu care atacă cu scop de cucerire a teritoriului și exterminare a speciei umane. Cu ăștia nu poți sta la masa negocierilor. Singura șansă e de a strânge armată și a lupta (direct, stil gherilă, trimiți spioni să afli puncte slabe, capturat prizonieri și disecat cadavre, analizată tactica lor de atac și apărare etc.).

Nu voi lua în discuție aici dacă forța malefică e mai degrabă una lovecraftiană (o entitate dincolo de puterea de înțelegere a oamenilor, o ființă care nu vrea să facă rău intenționat, dar face pentru că asta e natura ei). Genul cosmic horror are propriile reguli care nu sunt descrise în acest articol.

Sistemul magiei

Dacă lumea este una fantasy, trebuie să creezi un sistem al magiei bine definit și coerent. Mai ales să stabilești de la început dacă ambele tabere au magia de partea lor sau nu. Poți avea o armată care se bazează pe magi (vrăjitori, vrăjitoare, zâne, fae, solomonari etc), cealaltă armată pe arme superioare, tactici, teren favorabil, generali mai buni – cumva forțele să se echilibreze, altfel dispare tensiunea, că știm de la început cine pierde.

Pentru orice fel de sistem magic, stabilește reguli și limite și încearcă să le faci cât mai credibile și legate de matematica, fizica, chimia, biologia sau genetica pe care omenirea o cunoaște – un astfel de sistem îți creează un roman de hard fantasy.

Dacă ești mai degrabă scriitor de soft fantasy (zâne, magicieni, vrăjitoare, spiriduși) scapi mai ușor. Un cazan în care fierbi oase și plante și deasupra căruia șoptești bălmăjeli semi-inteligibile te scapă de necaz la o adică. Folosit prea mult, devine frustrant. Cititorul se va baza mereu pe un astfel de personaj să facă o vrajă și să scape din situații dificile.

Istorie și profeții. Ce ziceam data trecută. Război fără istorie nu există. Nu contează de ce, pentru ce și cine-și dă în cap. Ceva de-a lungul istoriei s-a petrecut de s-a ajuns acolo.

Te poți lungi cât vrei, cu cât de multe detalii vrei. De fapt, dacă sistemul magic nu e foarte complicat, e de așteptat, ca cititor, să găsesc istoria și legendele mai complexe. Dacă niciuna din ele nu e pusă la punct, rezultatul e o carte care se uită ușor.

Mitologia e plină de simboluri. Le poți folosi aici din plin. De la numere (3, 7, 10, 12, 666), la tot ce înseamnă astrologie.

De la zei care coboară între oameni la spirite malefice, poți crea propria mitologie pentru universul tău.

Au și aici importanță elemente ca relief, climă, industrie, dar mai puțin. Poate că sistemul tău magic permite armatelor să-și creeze ce au nevoie la fața locului, eliminând necesitarea aprovizionării constante. Au nevoie de pod peste râuri, fac unul din energie solară. Vine furtuna (aia pe bune), fac adăpost din pietre scoase din pământ și puse unele peste altele prin puterea gândului.

Dacă anumite plante și animale au puteri sau conferă altora puteri deosebite, ai un alt element diferit numai bun de exploatat, comparativ cu războiul între națiuni.

O plantă extrem de rară și cu proprietăți extraordinare ar putea fi chiar motivul principal al războiului.

PRO:

Claritate morală: știm exact cine e bun și cine merită cafteală, așa că ne conectăm imediat cu tabăra aleasă. Sigur, dacă te organizezi bine în scris, poți să schimbi macazul la un moment dat și ăia buni să devină ăia răi. Personal, îmi plac mult schimbările astea de direcție, dar e o tehnică legată de dezvoltarea personajelor, de răsturnarea situației, nu de război în sine.

Ai tensiune și dramatism cât cuprinde: bătălii majore, confruntări între doi magi și sacrificii mărețe.

Simbolism puternic: explorezi teme precum curajul, speranța, sacrificiul și triumful binelui asupra răului.

Poți crea lumi impresionante și unice: un astfel de război poate include creaturi fantastice, tehnologii avansate sau sisteme de magie.

Transformarea personajelor: războiul schimbă oamenii. În bine sau rău, personajele nu au cum să rămână la fel după experiența chiar și a unei singure bătălii.

Contra:

Risc de a deveni un clișeu: tema poate deveni previzibilă și chiar plictisitoare dacă este abordată superficial. Multe povești fantasy folosesc același tipar cu o forță malefică care trebuie învinsă, ceea ce poate duce la pierderea originalității. Trebuie muncă în plus la construirea lumii și a sistemului magic.

Previzibilitatea finalului: Știm că binele învinge. În cele mai multe din cazuri. Acest lucru poate face ca povestea să fie previzibilă și să își piardă din suspans.

Eșec în abordarea consecințelor războiului: O poveste care se concentrează exclusiv pe lupta împotriva răului poate să ignore complexitatea și consecințele războiului asupra lumii și personajelor. Este necesară o abordare matură pentru a reflecta nu doar victoria, ci și sacrificiile și distrugerile provocate.

Ca de fiecare dată, sub-genul literar în care alegi să scrii povestea, va influența fiecare din punctele enumerate mai sus. Asigură-te că știi diferența între hard și soft fantasy, între military sci-fi și grimdark, între bright fantasy și dark fantasy. Fiecare din aceste subgenuri îți poate oferi detalii în direcția în care vrei să curgă povestea ta. Și bineînțeles că subgenurile pot fi mixate. Am scris recent un roman de aventură plasat într-un univers dark fantasy în care am pus un strop de grimdark și de cosmic horror. O să revin cu detalii despre carte cât de curând.