Tipuri de războaie în romanele de ficțiune. Războiul între state

Pentru a construi o lume fantasy complexă care să rămână pentru totdeauna în mintea și sufletul cititorului, sunt mai multe elemente de luat în calcul. Exact ca și în lumea noastră reală, în orice lume imaginară vom avea detalii legate de: relief, vegetație, animale, populație, mitologie, istorie, geologie, speologie, politică, economie, limbaj, chimie, astrologie și așa mult mai departe.

Ai de ales. Fie stai ani buni și construiești lumea cu toate detaliile ei și riști ca povestea (acțiunea) să nu-și mai ia zborul niciodată – că deja te-ai plictisit de universul ăla – fie alegi doar ce e esențial pentru povestea în sine și ignori restul (sau amintești pe fugă).

După mine, una dintre cele mai captivante teme în universul fantasy, este războiul. Acolo găsesc eroi, trădători, iubiri puse la teste, camaraderie – tipologii umane pe care autorul le poate dezvolta.

Despre personajele de acest tip și cum se construiește unul, probabil găsești mai multe surse de informații. Dar despre război? De câte feluri e? Cum îl abordăm? Ce elemente ajutătoare folosim?

Voi posta în mai multe articole pentru a nu deveni plictisitoare.

Război între state

Probabil cel mai întâlnit model, acesta e un război clasic între două sau mai multe popoare. Motivele pot varia de la dispute teritoriale la răzbunări istorice sau rivalități pentru resurse.

Cum îl abordezi:

În primul rând, război fără istorie nu se poate scrie. E necesar ca cititorul să înțeleagă de ce se măcelăresc ăia acolo. Pune-ți întrebările astea:

- e un conflict nou?

- e vechi de sute de ani sau de milenii?

- ce a stat la baza războiului, adică de la ce s-au luat?

- își mai amintesc motivul real sau luptă din inerție?

- liderii sunt obosiți și tind spre pace ori abia și-au intrat în mână?

- există profeții legate de război sau motivațiile sunt clasice (pământ, bani, putere)?

Apoi mai pune-ți alte întrebări la care nu m-am gândit eu.

Dacă scrii la persoana a III-a (sugerez pentru lucrări de mari dimensiuni să se facă asta, experiența poveștii prin ochii mai multor personaje ajută cititorul), tu ești un fel de judecător imparțial. Ești forțat să asculți ambele tabere cu ce au de spus și să expui ce vor, ce-i nemulțumește. Prezentarea conflictului din ambele perspective adaugă complexitate morală. Arată că ambele părți au și eroi și trădători; victime și pierderi materiale. Va face ca războiul să fie mai mult decât simplul bine vs. rău.

Războiul se poartă fizic undeva

În aer, sub apă, în deșert sau vârf de munte, relieful și clima sunt cruciale. Drumurile care leagă armatele, obstacolele naturale care le îngreunează înaintarea ajută la construcția poveștii.

Sigur, cu cât mai multe detalii despre lume, cu atât cititorul poate vedea mai bine pe unde se mișcă personajele și ce pericole externe îi pândesc.

Armamentul diferă în funcție de epoca în care se petrece acțiune. De la bătaia cu pietre la sulițe și săbii, la mitraliere și rachete, la arme sonice și lasere. Indiferent ce folosești, cineva e meșter în făurirea armelor, de la care de luptă la submarine. Materia primă trebuie și ea procurată de undeva.

Așadar toată industria de război vine strâns legată de resursele naturale, economia și gradul de dezvoltare a științei (metalurgie, fizică, minerit).

Apropo de asta, minunată alegerea autorilor seriei The expanse, unde oamenii, pe la anul 2200 și ceva, încă își mai aruncă cu pietre în cap unii altora.

Soldații trebuie să mănânce și să bea. Revii iar la resurse naturale, dar acum e vorba de plante și animale comestibile. Au apă suficientă? Trebuie să jefuiască civilii pentru o bucată de pâine? Mai există vreo formă de comerț ori unul din state e complet izolat economic?

Mize emoționale

Războiul nu este doar despre soldați care se măcelăresc. În fiecare țară participantă la luptă sunt femei, copii, bătrâni care se vor chinui să supraviețuiască. Nu numai inamicii de peste graniță fac rele. Sunt abuzuri sexuale, crime și jafuri din partea răufăcătorilor din comunități.

Frați se trădează, tați își scot fetele la produs, mame își ucid pruncii. Prietenia e mai rară ca un diamant roz.

De ce să scrii sau nu despre un astfel de război:

Pro:

Construiești lumi complexe. Poți crea hărți, culturi diferite, strategii militare și personaje cu roluri specifice în conflict.

Intrigi interesante. Intrigi politice, trădări, alianțe neașteptate și strategii secrete. Poți adăuga un strat suplimentar de mister și suspans prin interacțiuni complexe între personaje.

Personaje puternic motivate. Fie că e vorba despre loialitatea față de țară, dorința de putere sau setea de răzbunare. Această motivație poate să le ofere personajelor o dimensiune profundă și să creeze un arc narativ captivant.

Acțiune și dramă epică. Luptele la scară largă, bătăliile impresionante și scenele dramatice sunt elemente care captează atenția cititorilor și creează momente memorabile.

Explorarea diferitelor perspective. Poți arăta cum războiul afectează diferite straturi sociale – de la regi și comandanți la soldați și civili.

Contra:

Intri în zona de clișee. Războaiele între state sunt un element clasic în fantasy. Băiatul de la țară care devine erou sau răul absolut, fără o abordare originală, poate transforma povestea în una previzibilă sau banală.

Grad mare de complexitate. Gestionarea unui conflict la scară mare între regate poate deveni dificilă, mai ales pentru un scriitor începător. Implică detalii complicate despre logistică, strategii, alianțe și geografie.

Între atâtea detalii, poți pierde latura emoțională. Focalizarea pe bătălii și strategii militare poate duce la pierderea conexiunii emoționale cu personajele. Cititorii se pot simți mai puțin implicați dacă povestea devine prea orientată spre acțiune și nu pune accent pe relațiile interpersonale și dezvoltarea personajelor.

Nu toată lumea gustă violența. Bătăliile și pierderile umane masive duc la o poveste foarte violentă.

Ai nevoie de multă documentare. Pentru a crea un război credibil e nevoie de o documentare serioasă asupra tacticilor militare, structurilor politice și dinamicii sociale.